Cei mai frumosi ani nu se uita

Fiind la Orsova sa vad regata, la un moment dat l-am vazut pe un fost campion european la canoe Caramasan Ioan Catalin ( zis Camasa) si sfios mi-am luat inima in dinti si am inceput sa port o conversatie cu el. Ne uitam la antrenamentul copiilor si imi povestea trairile lui la canoe si cat de mult ii place lui acest sport. Din vorba in vorba am aflat ca pe langa Regata Orsova mai are loc un "cantonament" in care exista un lot de fosti sportivi de renume mondial. Am acceptat invitatia ca un copil care a primit o jucarie noua! Am plecat cu el pana in parcarea unui hipermarket din oras si acolo am ramas placut surprins sa intalnesc alte nume grele care au facut cinste Romaniei la concursurile internationale , pe care am sa le dezvalui mai incolo (hi hi hi).

Ne-am urcat in masini si am pornit spre locul in care aveau loc pregatirile unui adevarat cantonament. Cand am ajuns, unde erau toti fostii sportvi, m-am simtit ca un adevarat incepator printre ei, nu stiam ce sa fac si eram dezorientat printre atatea nume grele. Ei m-au privit si primul lucru care au facut mi-au intins o bere rece si mi-au urat bun venit.

La inceput i-am privit, nu avea rost sa ma bag in seama cu ei, nu inca. Ii sorbeam din priviri cand ii vedeam cat de fericiti sunt ca s-au intalnit dupa 12-13 ani, poate si mai mult. Nu au intins-o prea mult cu ce mai fac ei si pe unde lucreaza, nu asta e important pentru ei. Putea ca unul dintre ei sa fie sarac lipit altul putred de bogat, pentru ei asta nu conteaza. Erau emotionati ca se vad dupa atatia ani si ca au reusit sa se adune intr-un numar atat de mare, in locul in care ei au fost formati ca oameni, Orsova.

Nici nu mi-am dat seama cand au inceput sa isi povesteasca amintirile legate de kaiac-canoe, numitorul comun, de parca ieri au plecat din baza sportiva! Vorbeau despre tot ce i-a unit, despre clipele bune si cele de cumpana. Cum greul i-a tinut aproape ca niste frati - cum imparteau ultima bucata de paine si cat de mult se bucurau cand unul de-al lor castiga un concurs. Nici nu mai simteau oboseala de pe drum, ei si-au lasat problemele acasa si au venit sa se intalneasca pentru ca le era dor sa se vada din nou impreuna.
Vedeam in ochii lor unitatea grupului si grija lor unul pentru celalalt. Poate nu realizau, dar am sesizat ca involuntar ei isi dadeau sfaturi la diferite pareri.
Dintr-o data s-a auzit : LA MASA!!!!!!! In secunda 2 toti erau adunati in jurul mesei si au inceput sa infulece, ca in perioada cand unul dintre ei venea cu o geanta plina de mancare de acasa. Ce maniere si ce mofturi?! toti au mancat cu bucurie ca erau din nou la aceiasi masa. Apropo gratarele au fost excelente! Niciodata nu am mancat gratare mai bune.Bravo!
Dupa o scurta, dar foarte scurta digerare a inceput distractia! Au dansat si au ras pana dimineata. In mintea lor nu vroiau sa se termine aceea seara, doar ca isi doreau sa ii vada si pe restul care urmau sa vina a doua zi si cel mai important sa iasa impreuna pe apa.
Sambata seara, dupa ce s-au terminat probele de 1000m si sportivii au plecat sa se odihneasca, pontonul orsovean a inceput sa se umple din nou de fostii nostrii sportivi.






Ce bucurie a fost cu o zi inainte in sufletul lor ca s-au revazut, dar acum ardeau de nerabdare sa iasa pe apa, sa se dea cu barcile. Imediat au inceput sa se formeze echipajele si ei sa intre in ambarcatiuni. Spre surprinderea mea nici unul dintre ei nu au avut probleme cu echilibrul, au inceput sa vasleasca de parca ieri a fost ultimul antrenament. Nu au lipsit intrecerile, imediat spiritul de competitie si invingator le-au invadat venele si au inceput pistele pe apa. Chiar daca nu au tars de foarte multi ani nu s-au lasat nici unul dintre ei pana nu au trecut linia de sosire, era o chestie de onoare pana la urma. Si....cum nici o competitie nu se termina fara o baie racoritoare a inceput nebunia! Sa se alerge, pe apa, unul pe altul, sa rastoarne in apa, sa se arunce de la ponton, sa se impinga unul pe altul! Nu mai se lasau iesiti din apa, se simteau in elementul lor. In acele momente ei au uitat ca sunt oameni maturi si pentru cateva momente au fost copiii de alta data.....





3 zile si 2 nopti, acesti minunati oameni m-au facut sa ma simt mandru ca am o legatura puternica cu ei, si anume kaiac-canoe. Vreau sa le multumesc din tot sufelul celor care au fost acolo si mi-au aratat adevarata viata de cantonament:

Marius Marian
Mitica Pricop
Pasca Cosmin
Camarasan Ion Catalin
Cristi Petru
Ilea Eduard
Szekeresch Carol
Cosmin Chivulescu
Dragusanu Ciprian
Claudia Necula
Uries George
Chirica Marius
Muresan Alexandru
Grecea Armando
Butnaru (Akle)
George Idomir
Andrei Tudosiu
Dumitru Dragos
Petre Cristian
Engelhardt (Carraschi) Loredana
Iordache Valentin Claudiu
Ciorogar Arthur Florin
Flavius Caraiboc
Florin Golasie
Caraibot Flavius Ciprian
Mihaila Bogdan ( MORTU )
Carla Guran
Toth Mircea
Medena Groza
Ramona Chiridariu
Spataru Carmen

Cu riscul de a rata pe cineva in a multumi, sper ca i-am mentionat pe toti, iar daca nu, imi cer sincere scuze.Iar cei mentionati mai sus sa fie un exemplu pentru urmatoarele generatii. Si sper din tot sufletu ca la anul sa vor intalni si mai multi timp de 1000 de ani, in fiecare an de acum in colo!!!! Multumesc Orsova pentru aceasta ocazie unica pe care mi-ai oferit-o.