“-9, ninge, plouă, nu ne-ntreabă nimeni. Tragem”

de Mihai Comsulea

“Minus nouă grade, ninge, plouă, nu ne-ntreabă nimeni. Noi tragem”. Tragem. Acesta e termenul. Nici nu ninge, nici nu plouă şi nu e chiar atât de frig dar primăvara nu pare a-şi fi intrat încă în drepturi. Soarele de aprilie e înşelător, mai mult cu dinţi iar vântul spulberă nisipul de pe plajă şi stârneşte valuri ce aduc apele Timişului cu ale unui lac sau mări dar nicidecum râu. La aceste condiţii climaterice, cu vânt ce-ţi îngheaţă sufletul şi valuri, se referea Nicu Cihărean, nepot îndepărtat al renumitului halterofil Traian Cihărean şi participant la ediţia inaugurală a “Cupei Timişul Şag”, când pomenea de cele minus nouă grade Celsius.

E sâmbătă la amiază şi deopotrivă concurenţi, antrenorii lor, niscaiva rude şi apropiaţi, organizatori şi arbitri, oficialităţi, îşi fac fiecare în felul lor încălzirea pentru startul probelor variind de la 200 metri la 2.000 metri şi discuţiile roiesc în jurul valurilor iscate de vântul care parcă se înteţeşte. “Să vezi ce băi vor fi astăzi aici. N-avem cum să le evităm”, spune fostul kaiacist Gorbe Laslo, actualmente antrenor la LPS Arad, care a deplasat nouă sportivi la competiţia pe apele Timişului, ce deschide în acest colţ de ţară sezonul pe 2011.

Arădenii Daniel Daniel, ex-vicecampion mondial la K4 500 metri, şi antrenorul Gorbe Laslo

Înaintea startului a ieşit şi soarele!

Juniori I şi II, participanţi la “Cupa Timişul Şag”

Pe asemenea vreme, mai greu cu lansarea la apă

Să înceapă cursa!

Se trage deja, la kaiak dublu, juniori II

Şi fetele au în egală măsură probele lor

Zi cu vânt şi valuri la debutul “Cupei Timişul Şag”

Nu e încă vreme de plajă şi mai nimeni n-ar fi fost prin preajmă, poate doar îngrijitorii locului şi şoferul utilajului ce amenaja ceea ce pare a deveni o terasă în aer liber a bazei de agrement Monte Carlo, din preajma plajei Timişului, undeva în amonte de podul rutier ce leagă Timişoara de Moraviţa. Dar locul e însufleţit de mica lume a sportului cu vâsle şi padele, kaiak-canoe, strânsă la Şag de la cei mai juni aspiranţi, juniori II fete şi băieţi, până la conducători ai federaţiei, Ion Bârlădeanu, preşedinte, şi Gheorghe Toth, vicepreşedinte şi totodată cu zeci de ani în acest frumos sport pe malurile Begăi, de la CSS1 Timişoara.

De fapt, cu o zi înainte, pe apele canalului, în centrul oraşului, se derulase o nouă ediţie din tradiţionala competiţie “Cupa Timişoara”, pontonul de pe malul Begăi fiind avantajos şi ferit loc de start în întrecere. “Aici e câmp deschis şi se simte vântul. Şi-n oraş a bătut ieri vântul dar n-a răzbătut în acelaşi fel până pe luciul apei”, explică organizatorii, iar profesorul Zeno Lache, preşedinte al secţiei de kaiak-canoe la CSS1 Timişoara, deplânge faptul că vremea a îndepărtat potenţialii privitori. “Ar fi venit, suntem convinşi, să asiste de pe dig sau măcar de pe pod”. Îl aţâţ cu ubiectul tabu, fotbalul, spunându-i că într-o altă parte a comunei, pe marginea şoselei spre Timişoara, se joacă în Divizia D, şi localnicii sunt strânşi în jurul dreptunghiului verde. “Da, i-am văzut şi eu venind aici… Erau fix ei de ei şi brancardierul. Plin ochi”.

Apropo de mediatizarea acestui altfel foarte frumos sport, Nicu Cihărean vede şi jumătatea plină a paharului, explicând că “avem parte de o viaţă privată normală, ca orice alt om. Pe când în sporturile intens mediatizate, rezultatelor din teren le sunt adăugate în presă amănunte din viaţa personală”. Într-adevăr, kaiak-canoe e “un sport ascuns, care scoate capul dacă se câştigă ceva la Campionatul European sau Mondial. Se spune un bravo şi atât. Nici măcar Campionatele Naţionale nu sunt băgate în seamă, făcute cunoscute”, după cum explică un multiplu campion naţional, Claudiu Ursu, timişorean şi component al CSS1.

Sunt un cerc restrâns de sportivi, un cerc unit de prieteni, pe care-i leagă pasiunea de a spinteca valurile, propulsându-se cu puterea muşchilor “trenului superior”, marea diferenţă reliefată de Ursu între kaiak-canoe şi canotaj, în care “muşchii trenului inferior sunt esenţiali”, fac diferenţa. Apropo de “brand”, antrenorul Gorbe mă întreabă dacă Daniel Daniel mi-a arătat cât îşi iubeşte braţele, oamenii glumesc, au un umor al lor aparte, şi vicecampionul mondial de juniori prezent şi el la start îşi sărută reverenţios bicepsul. Râdem şi pozăm. “42 de centimetri circumferinţa e mult, oricum ai lua-o”, mă asigură Daniel Daniel, venit şi el din Arad, un sportiv în vârstă de 23 ani care în 2007, în Cehia, devenea al doilea în lume la categoria sa de vârstă. Al doilea în lume.

Iar acum Daniel e cu antrenorul, colegii şi prietenii săi, şi cu prietena sa, la startul ediţiei în premieră a“Cupei Timişul Şag”. Spiritul competiţiei, dorinţa de a concura, de a practica sportul ce i-a consacrat şi le aduce satisfacţii, i-a atras şi pe malul Timişului, aici, la Şag, unde doi tineri concurenţi ce-au călătorit cu trenul din Caracal vorbesc frumos despre locaţia aleasă. “E un loc foarte frumos pentru concurs. Păcat cu vremea aceasta”. Băieţii îmi spun că nu se antrenează pe Dunăre, nicidecum, care “e departe”, deşi noi, din acest colţ vestic de ţară, am asocia automat tot ce e situat în sudul extrem al României traseului marelui fluviu.

E prezent şi Alin Anton, vicecampion european de seniori, multiplu câştigător la Cupa Mondială, multiplu campion european de tineret şi al regatelor internaţionale, şi poate n-am mai apucat să notez totul, căci de omis n-am vrut, la grebla de distincţii din dreptul timişoreanului. Daniel Daniel îmi spune că locul secund în Cehia l-a obţinut în ambarcaţiunea de K4 a României, kaiak patru, pe distanţa de 500 metri, dar când îi întreb de proba favorită, kaiaciştii se reped la “două sute”, care îmbină viteza cu forţa şi tehnica, “iar timpul de reacţie e esenţial. Dacă ai pierdut startul, ai pierdut cursa…”

Cine nu pierde startul astăzi, îi întreb pe kaiacişti, şi deţinătorul unui bronz la Campionatul European, Nicu Cihărean, îmi explică faptul că “este un sport individual care te ajută să îţi dezvolţi capacităţile motrice şi pe care am ales să-l practic la cam 15 ani. Sufeream de suflu sistolic dar practicarea sportului mi-a rezolvat problema medicală”. Acum, Cihărean e membru al clubului Water Performance Timişoara, o iniţiativă privată, lansată la apă în urmă cu doi ani de Octavian Ispas, un localnic şi antrenor al Lotului Olimpic al Japoniei.

“Habar n-am câte zeci, poate sute…” “M-am oprit la optzeci…” “Mai multe de vicecampion”, se completează sportivii, înainte de a pune mâna pe vâsle, în privinţa medaliilor pe care le au în vitrină, undeva acasă. Colţul cu amintiri. Distincţiile se adună dar pofta de a te reîntoarce la start este aceeaşi, febra concursului, senzaţia de incluziune cu ai tăi. Sunt veniţi şi alţi arădeni, cinci sportivi de la UTA, mai şi din alte colţuri de ţară, care cum, după posibilităţi.

Baliza este deja instalată, ca punct de reper în apele Timişului la care participanţii în proba de 2.000 metri trebuie să vireze, cale-ntoarsă pe o mie de metri. Una în aval, una în amonte. Cu alte cuvinte nu te lupţi numai cu valurile, ci şi cu cursul apei. Doar probele de 200 metri sunt “la vale” şi Daniel Daniel abia aşteaptă să ţâşnească, în acel vital start fără de care…

Şi bine că ştiu să înoate! Asta apropo de băiţe. “E o condiţie esenţială a practicării acestui sport, altfel…” “Ştiam să înot bine, aidoma cleanului”, glumeşte şi Ursu, iar Daniel îşi aminteşte de testul la Mureş: “Îţi dă un reper la care să ajungi pe malul opus. Să poţi trece Mureşul, acesta este testul. Depinde, de la cinci minute, la zece minute”. Funcţie de diverse.

E o lume fascinantă iar unii dintre sportivi, juniori mici, se căznesc să lanseze ambarcaţiunile la apă, de pe malul cu plajă al Timişului, mai intrându-le în ochi nisipul dus de vânt, mai opintindu-i un val ajuns la ţărm. Se arbitrează şi cu o ambarcaţiune cu motor, ce face calea-ntoarsă pe Timiş, amonte-aval de la plajă la cea de sub pod, şi tot vedem cum se scurg ambarcaţiuni, sus-jos. Unii mai iute, alţii luând valurile în piept.

“La zece-doisprezece ani este optim să începi să practici kaiak-canoe”, spune Cihărean, Daniel amintindu-şi că s-a apucat la 13 şi de-atunci să tot fi trecut vreo zece ani. “Frumos este să nu ieşi din ritm, şi de aceea ne reunim, foşti sportivi de mare performanţă, vreo 5, la clubul Water Performance”, mai explică Nicu Cihărean, care îmi pomeneşte şi de blogul său, primul la căutări pe ramură în România, www.kaiakcanoeromania.blogspot.com. Ce frumos e să ai o pasiune ca asta. “Tot ne adunăm, şi-acum!” ţine stindardul ridicat un sportiv trecut prin toate loturile naţionale, la juniori, tineret, Olimpic.

Claudiu Ursu şi Nicu Cihărean rememorează şi acei mulţi ani petrecuţi departe de casă, prin cantonamente centralizate departe de luciul apelor canalului Timişoarei, dar prin locuri şi cazări unde “săreai din cameră în apă”. Îmi descriu cum e la Snagov sau pe malul lui Bascov-Budeasa, în Argeş. “Am stat vreo 6-7 ani… la Snagov” “Vreo trei la Piteşti, la Bascov-Budeasa”, se completează kaiaciştii. Amintiri. Cu două antrenamente zilnic, obligatoriu, “două pe ape, şi dimineaţa şi după-amiaza, dimineaţa plus circuit de forţă iar alergările după-amiaza. Iar înainte de concurs doar de revenire”.

Băieţii mai îmi spun că lumea kaiak-canoeului timişorean e alcătuită din cam o sută de pasionaţi, cu alte importuri de prestigiu, nu doar la cârme nipone, ci şi la lotul Austriei, în persoana lui Lehaci, iar concursurile anuale sunt cam trei pe plan intern şi vreo 3 internaţionale. Cât despre bani, “îţi plăteşti”.

Şi pun mâna pe padele, de diferite dimensiuni, în funcţie de înălţimea şi anvergura braţelor sportivului, şi coboară la apă. Nu mai e timp de vorbe, ci “de tras”, în jargonul kaiaciştilor. Acum se trage, spintecând valul, printre sălciile Timişului. Concursul e în toi, vântul îşi face simţită prezenţa şi îl întreb pe Florin Diaconu, vicepreşedintele secţiei de kaiak-canoe la CSS1 Timişoara şi conducător al nou înfiinţatei secţii la Timişul Şag, organizatoare a premierei de la plaja Monte Carlo, cum stăm cu participarea şi rezultatele.

“Să ştiţi că sunt prezenţi mai mulţi sportivi decât ne-am fi aşteptat pentru această primă ediţie. Stăm bine la acest capitol şi sperăm să se înnoade o tradiţie”, mi-a explicat Diaconu, adăugând că nu există noţiunea de timpi şi cronometraj, ci doar de ordinea sosirii, dat fiind şi factorul vreme, care ar influenţa performanţele, timpii înregistraţi.

Dar aşa, în ansamblu, “s-a dovedit a fi un succes”, iar dintre participanţii reprezentând LPS Arad, CSM Hunedoara, UTA, cluburi din Caracal şi Orşova precum şi localnicele Water Performance Timişoara, CSS 1 Timişoara şi Timişul Şag, sita a cernut şi consemnăm rezultatele…

… La Kaiak dublu, juniori II, pe 2.000 metri, David Balaj şi Laurenţiu Pop, de la CSS1 Timişoara, urmaţi de colegii de club Răzvan Dănciulescu şi Răzvan Draja, iar pe trei de Răzvan Olariu şi Gabriel Cotiga, de la aceeaşi grupare. Lamoli (UTA), Bara şi Voicu (ambii CSS1) au împărţit podiumul la simplu.

La canoe, juniori II, pe 2 kilometri, Cosmin Stanca, din Caracal, Ionuţ Tolohan, din Hunedoara, Dorin Sontoş şi Ştefan Buza, de la CSS1 Timişoara.

La fete, junioare II, în aceeaşi probă a kaiakului pe 2.000 metri, perechile Bărbosu – Axinte, Zăgrean – Muntean, Dănciulescu – Botorea, toate de la CSS1, cu specificaţia că fraţii Dănciulescu, fată şi băiat, sunt gemeni.

La kaiak simplu, podium timişorean cu Denisa Lungu, Adriana Catona şi Loredana Curcan, iar între juniorii III, George Şeica, CSS1, şi Eugen Ioaneş şi Robert Roman, ambii de la LPS Arad.

Pe 200 metri, la juniori mari, Robert Vida (UTA), urmat de Dragan Pop şi Rareş Ilaş, ambii de la CSS1, iar între fete timişorencele Mădălina Sârbu, Georgiana Roka şi Bianca Halip. La canoe, pe 200 metri, a învins Tomas Truică, din Caracal, urmat de Adi Boşogea, colegul său de club, şi Răzvan Pantea, de la Hunedoara.

În fine, la kaiak, în cadrul categoriei de vârstă Tineret, arădeanul Daniel Daniel i-a devansat pe George Şerban, de la Timişul Şag, şi Nicu Cihărean, Alin Anton şi Cătălin Ursu, cu toţii de la Water Performance Timişoara. Pe cluburi, ierarhia finală este CSS1, LPS Arad, CSM Hunedoara, Caracal, Orşova, UTA, Timişul Şag şi Water Performance. Şi-acum la refacere.