Amiralul Flotilei de Aur

Aurel "Bebe" Vernescu
(23.01.1939 - 01.12.2008)

    In iarna anului 1939, in cartierul Buzesti din  Bucuresti venea pe lume primul baiat al familiei Vernescu, copil nedorit, mai ales prin prisma razboiului care incepuse sa-si arate coltii asupra Europei. Copilul creste si dupa 3-4 ani incepe sa-si arate calitatile fizice de exceptia cu care l-a inzestrat natura. O zvarluga, tot timpul pus pe sotii, fara astampar ajuta la "culesul" fructelor din toti copacii vecinilor din cartier. Adolescentul longilin trezeste interesul unui vecin, atlet de performanta pe 400m garduri si astfel Bebe ajunge in vara lui 1952 in sectia de atletism a C.C.A.-ului. Spre norocul kaiacului romanesc in toamna aceluiasi an sectia se desfiinteaza si tanarul Vernescu se arata tot mai interesat de sportul pe care-l practica sora sa,
Mioara, care era kaiacista la "Tanarul Dinamovist". O insoteste la bacul de iarna de la fostul stadion Republicii (toata floarea kaiacului romanesc a trecut pe acolo), iar cand il vede antrenorul Radu Hutan il recomanda lui Monti Baci la sectia de canotaj. Dupa 3 sedinte de bac la canotaj, Bebe opteaza pentru kaiac si este luat in primire de Gheorghe Cojocaru, antrenorul de juniori de la Tanarul Dinamovist. Se arata un talent deosebit, foarte interesat si dornic sa aiba barca sa, fapt pentru care "transfera" tot materialul din care mama sa urma sa faca perne, la atelierul de barci, si fiind un tip foarte dibaci (cei care l-au cunoscut stiu cat era de priceput la toate dar mai ales la mecanica auto) se apuca sa-si schimbe singur panza de pe barca, o lacuieste si o vopseste dupa gustul sau.

Nota: In aceea vreme numai fundul barcilor era din lemn, partile de deasupra fiind din panza, dar si asa nu am intalnit nicio barca de simplu care sa aiba sub 14kg. 

Incepuse sa creasca in valoare ca Fat-Frumos si in 1954 produce primul scurt-circuit in lumea kaiacului cucerind primul titlu la seniori in proba pe care o va domina un deceniu, K1 500m. Parafrazand un titlu calebru de roman al lui Jules Verne, un ziar de sport al vremii publica stirea cu litere de-o schioapa "Aurel Vernescu - Campion la 15 ani". Dupa 2 ani, datorita valorii sale incontestabile, este inclus in delegatia olimpica pentru Jocurile Olimpice 1956 de la Melbourne. Este momentul cand, politica vremii, care se implica mai dur decat astazi si in sport, ii da prima lovitura din cele multe pe care le va primi in cariera sa de sportiv si antrenor. Este oprit la scara avionului, neavand viza de iesire din tara, fiind considerat fiu de burghez(ing. Aurel Vernescu, tatal sau, detinea o fabrica de geamuri si una de prelucrarea granitului). Intors acasa cu ochii in lacrimi (era totusi un copil de numai 17 ani), nu clacheaza, se pregateste cu aceeasi tenacitate si domina autoritar kaiacul intern, fara a putea participa la concursuri "afara", nici macar in tarile socialiste pana in 1960, neprimind viza. Este inrolat la 18 ani, pleaca la Marghita in Bihor, face instructie "la catarama" alegandu-se si cu o ruptura de menisc, operata la Spitalul Militar din zona, moment cand la insistentele surorii sale este transferat la o unitate de pompieri din Bucuresti care-si avea sediul pe malul lacului Tei. Reuseste sa-si aduca barca si cand gasea prilejul se antrena de unul singur. Fiind cluburi militare nici Dinamo si nici Steaua nu-l pot legitima, dar cu ajutorul antrenorului Nae Navasart este legitimat la Olimpia Bucuresti si intra in pregatire la nationala cu grupa clubului Steaua condusa de Nae Navasart.

      Valoarea se impune si se fac mari interventii pentru a i se ridica interdictia in vederea participarii sale la J.O. de la Roma 1960. Intra in echipa olimpica, trage in stafeta de K4 x 500m unde obtine locul VI alaturi de NELU SIDERI, MIRCEA ANASTASESCU si STAVRU TEODOROF. La vremea respectiva, rezultatul a fost considerat slab dar ca orice cursa si aceasta a avut povestea ei. Plecat in primul schimb Bebe merge 1:55.5 si ajunge pe locul III, Mircea Anastasescu pleaca, merge mai slab si coboara pe locul V, Nelu Sideri pleaca cu vant de fata si ajunge al II-lea, dupa care, Teodorof sta 300m pe locul II, se opreste si vine ultimul, invocand o intindere la antebratul stang. Realitatea, povestita de singurul in viata din stafeta, a fost ca Teodorof, timp de o luna cat s-a stat la Roma a luat 8kg in greutate intarziind mult in restaurantele din satul olimpic.

    In anul urmator, 1961, incepe exceptionala serie de victorii marca AUREL VERNESCU. La Campionatele Europene de la Poznan proba de K1 500m va aduce in prim plan un mare campion. In 1962 nu s-au organizat campionate mondiale, motiv pentru care "Regata Snagov" a fost cel mai tare concurs al anului, toate marile forte din kaiac-canoe fiind prezente aici. A fost un concurs deosebit, Vernescu a confirmat valoarea sa, castigandu-si proba favorita intr-o maniera entuziasmanta, dar mi-a ramas in memorie o intamplare, cred ca unica in istoria acestui sport. La stafeta, primul si al III-lea schimb pleaca de la sosire, schimburile 2 si 4 plecand de la linia de start normala. Din neatentie, starterul din schimbul I, prof. Guli Benedek, a aliniat invers echipele, fara a pune culoarul 1 primul din stanga in sensul de mers, asa ca fiecare concurent ar fi predat schimbul altei echipe, concurentii din schimbul 2 fiind aliniati corect de celalalt starter, Otto Tomiuc. Cursa a fost intrerupta dupa 250m si s-a redisputat dupa 1 ora, de aceasta data Vernescu, care pleca ultimul, a plecat in primul schimb. In aceasta cursa Romania si-a luat o stralucita revansa in fata Germaniei, campiona olimpica de la Roma.

     Anul 1963 rezervat campionatelor europene a inclus si disputarea campionatelor mondiale din anul anterior. A fost anul echipei Romaniei, care a cucerit 5 medalii de aur, AUREL VERNESCU fiind declarat eroul competitiei. Castiga de o maniera entuziasmanta K1 B 500m, inaintea danezului Erik Hansen, de care vom mai vorbi, dar face istorie ridicand tribunele in picioare, prin evolutia sa in ultimul schimb al stafetei. Pentru noi, in primul schimb, pleaca un tanar debutant, Anton Ivanescu, care din cauza tracului, preda schimbul pe locul VI (ultimul), Hari Ivanov merge superb si ne salta pe locul III, Vasile Nicoara uimeste sosind pe locul II, dar la doua lungimi de barca in spatele rusilor (URSS), pentru ei in ultimul schimb evoluand gruzinul Ivan Hasanov. Este momentul cand pe lacul de la Jajice (fosta Yugolsavie) se declanseaza uraganul. Pleaca Vernescu, merge senzational, recuperand metru cu metru, il prinde pe Hasanov in ultimii 50m merg cap la cap, cu ultimele puteri cei doi ating simultan, inperceptibil pentru ochiul liber, linia de sosire. Publicul delireaza, iar eroul, cel aflat in centrul atentiei este AUREL VERNESCU, MARELE VERNESCU. Toata lumea asteapta rezultatul final, timpul trece, in turnul de control este mare agitatie, se iau fotografiile de pe sosire, una cate una, trece 1 ora, moment in care presedintele F.I.C. dl. Charles de Cocremont cere fotografiile, le studiaza pe rand si in final, la anuntul crainicului, tribuna explodeaza: ROMANIA!, iar BEBE a fost cronometrat cu 1:48.2, INCREDIBIL!

Sa nu credeti ca a fost o decizie sentimentala, s-a apreciat faptul ca pe linia de sosire Vernescu era cu padela la atac, iar Hasanov la degajare.

Dupa festivitatea de premiere Vernescu a fost imbratisat de suedezul GERT FREDERIKSEN, considerat cel mai prolific kaiacist al tuturor timpurilor, de 7 ori campion olimpic, prima oara in anul 1948 la Londra, ultima oara in 1960 la Roma, la 44 de ani cand alaturi de Sven Sjodelius a castigat K2 1000m. Gert i-a spus lui BEBE: "...acum ca m-am retras sunt linistit ca am un urmas demn, de acum inainte tu esti REGELE Kaiacului..."

    Anul olimpic 1964 duce elita kaiacului mondial tocmai in Japonia, lacul Sagamy urmand sa gazduiasca noi izbande ale sportivilor nostri. Vernescu concureaza in proba de K1 1000m, proba sa favorita pe 500m nefigurand in programul olimpic. Desfasurat in noiembrie, cand sportivii europeni se retrageau in sala, o ceata umeda si deasa au fost marile impedimente pentru noi. VERNESCU vine la bronz, gresind prin faptul ca l-a suspectat pe Eric Hansen, campionul mondial al probei, marele favorit, si obturat si de ceata nu a observat ca pe culoarele departate se strecurau suedezul Rolf Petterson si ungurul Mihaly Hesz sositi, in final, in aceasta ordine. Despre Mihaly Hesz, colegii sai spuneau ca este in stare sa prinda plasa si la o frunza care pluteste pe apa.

Putin trist si deprimat, VERNESCU urca si in barca de patru, unde alaturi de MIHAI TURCAS, ATANASIE SCIOTNIC si SIMION CUCIUC, cucereste tot o medalie de bronz. Despre acest K4 vom face un mic comentariu: pe acea vreme lotul olimpic era format din grupa Dinamo si grupa Steaua, inainte de marile competitii recurgandu-se la selectii. Pentru kaiacul de patru, inaintea plecarii s-au tras 3 curse pe principiul 2 din 3. Dinamo a castigat 2 cursa si urma sa decida componenta barcii de patru, titulari de drept au ramas Vernescu, Sciotnic si Turcas, antrenorul RADU HUTAN nu l-a agreeat pe Miron Husarenco cu care castigase selectia, solicitand de la Steaua pe Hari Ivanov sau Vasile Nicoara, dar NAE NAVASART l-a oferit pe Simion Cuciuc, care era departe de valoarea celor doi colegi de club. Dupa "razboi", gurile rele comentau ca intr-o formula cu Nicoara sau Haralambie, aveam asigurat aurul, asa ca URSS si Germania au luat "caimacul".

   In anul urmator, 1965, Snagovul imbraca haine de sarbatoare, urmand sa gazduiasca Campionatele Europene de Seniori si Juniori. Tribuna incapatoare, o tribuna amenajata, in larg pe un ponton plutitor (foarte mare), turn de control cu 2 niveluri, firma Longiness care a asigurat inregistrarea sosirilor si cronometrarea automata, deci tot ce se cere la o mare competitie. Succes enorm de public, televizarea in direct a tuturor finalelor. A fost primul concurs oficial pe care l-am vazut "pe viu" iar ce a fost acolo nu voi uita toata viata. A fost anul cuplului Vasile Nicoara - Haralambie Ivanov cu 4 medalii de aur, dupa evolutii incredibile, K2 500m, K2 1000m, K4 1000m si stafeta, curse la care au tras serii, semifinale si finala si asta in numai 3 zile. Dar cireasa de pe tort a pus-o tot Vernescu. Majoritatea spectatorilor venisera la Snagov sa-l vada si sa-i urmareasca evolutia.

   Sambata 14 august 1965, ora 16:00, urma finala in proba regina K1 B 500m. Dupa serii si semifinale se detasasera favoriti germanul Dieter Krause si "Amiralul" Vernescu. Peste Snagov se asterne o liniste suparatoare, apa parca era un imens geam, toate unduirile lacului atipisera, vocea baritonala a starterului Otto Tomiuc, parca si aceasta cu un tremol emotionant, taie linistea ca o raza de lumina tasnind din bezna, cei 9 concurenti intra in start. Padelele freamata, cautandu-si pozitia optima de plecare, vocea starterului mai sparge inca odata linistea. Vernescu si Krause unul langa altul. Pocnetul pistolului de start dezlantuie zbaterea nebuneasca a padelelor. Neamtul prinde "pocnetul", pleaca nebuneste, celebra palariuta alba a lui Bebe nici nu se distinge din lateral dintre ceilalti concurenti. Vernescu, omul cu explozia de start nemaivazuta a pierdut startul. Incredibil! Se trece de 250m, Krause are trei sferturi de barca peste Bebe, pe 500m este enorm, irecuperabil, dar nu pentru Bebe. O umbra de indoiala ne infioara pe toti pentru o clipa, va pierde Vernescu tocmai la el acasa, tocmai in proba sa favorita??!!

Se intra pe ultimii 200m, din mii de piepturi un tunet cutremura cerul, totul a prins viata, BEBE! BEBE! BEBE! Barca lui Bebe devine racheta, parca a luat un nou start, stroc de 138, nemaivazut, rotirea padelei inscrie in aer un cerc alb, barca plonjeaza spre sosire.

 Campion european: Aurel Vernescu!

Ramane usor incovoiat pe barca dar victoria il revigoreaza. Indreapta usor barca spre mal, este alb ca varul, atinge malul, moment in care sora sa ii pune la gat o coronita de nuferi, ce frumos omagiu adus de Snagov marelui campion.

Festivitate de premire, aplauze, imbratisari, interviuri, tot ce se cuvine invingatorului, dar usor, usor Bebe se retrage iar peste 3 ore va urca din nou sus de tot pe podium, unde alaturi de Sciotnic, Nicoara si Haralambie va primi medalia de aur pentru stafeta. La aceasta editie a Campionatelor Europene, Romania a cucerit un numar record de medalii de aur: 6.

    In 1966, la Campionatele Mondiale de la Grunau, Vernescu ii mai explica odata danezului Hansen cum sta treaba la K1 500m, cucerind aurul iar la K2 500m, Bebe alaturi de mai tanarul sau coechipier Sciotnic, le sufla medalia de aur germanilor Zander Holger si Heinz Buker, chiar la ei acasa.

Anul olimpic 1968 se dovedeste sarac pentru Bebe, aerul rarefiat de la peste 2000m altitudine al Mexicului dovedindu-se cel mai tenace adversar al lui Vernescu. Alaturi de Sciotnic, in K2 1000m, pleaca ca din pusca, sunt primii la 750m, numai au aer si rateaza medaliile. Anul urmator, la Campionatele Europene de la Moscova, o noua victorie alaturi de Sciotnic la K2 500m. Anii 1970 si 1971 sunt fara aur pentru Bebe, care trecuse de 30 de ani, participa la CM unde cucereste medalii de argint si bronz. Ambitia sa era o noua medalie olimpica asa ca in 1972, la JO de la Munchen, il gasim in barca de patru, alaturi de mai tinerii sai colegi Sciotnic, Mihai Zafiu si Vartolomeu Roman. Argintul cucerit in aceasta proba incheie o cariera de exceptie a unui sportiv de exceptie.

    Ce se mai poate spune despre Bebe, performantele sale sportive te opresc de la alte vorbe.

L-am admirat ca om, l-am pretuit pentru felul cum isi ingrijea barca si padela, azi numai vezi asa ceva, pentru felul cum isi pregatea cursele si cum se daruia acestora.

    A pus padela in cui la 33 de ani, retragandu-se in glorie, azi majoritatea sportivilor abandoneaza la 25 de ani, a trait cu marele regret ca in programa olimpica nu era proba sa favorita, dar sunt sigur ca prin evolutiile sale pe 500m a convins forul olimpic sa includa si probe de 500m la JO, lucru intamplat la prima editie dupa retragerea sa. A avut totusi o bucurie launtrica in faptul ca, prima medalie olimpica de aur in proba de K1 500m sa fie cucerita tot de un roman, urmasul sau, Vasile Daba, la Montreal 1976.

Am consemnat numai marile victorii obtinute de Aurel Vernescu, el a obtinut o multime de medalii de argint si bronz la C.E. si C. M., a castigat o sumedenie de regate internationale, a fost multiplu campion al Romaniei. Avea un cult pentru titlul national spunand de multe ori: "Degeaba esti campion mondial, daca nu esti campion al tarii tale...."

Fizic, AUREL VERNESCU a disparut, dar in memoria tuturor iubitorilor de sport, de kaiac in special, BEBE va fi vesnic nepieritor.

PS: Multumiri pentru sprijinul acordat doamnelor Mioara Vernescu - Svoboda si Adriana Vernescu

A consemnat Marian Ionita