Personalitati din lumea kaiac-canoe

Otto Tomiuc
Nascut: 26.01.1930
Nume de referinta in kaiacul si canoea internationala, arbitru de start la 7 editii ale J.O. (1972-1996) si la 24 de Campionate Mondiale de Seniori.
La implinirea frumoasei varste de 80 de ani domnul Otto Tomiuc a avut amabilitatea sa-si povesteasca anii petrecuti in kaiac-canoe.


R: Domnule Otto, in primul rand La multi ani, viata lunga si multa sanatate!
OT: Va multumesc mult si ma bucur ca mai exist in amintirile unora din lumea kaiacului si canoei.
R: Pentru inceput v-as ruga sa povestiti, pe scurt, intalnirea dumneavoastra cu sportul.
OT:  Trebuie sa stiti ca la 17 ani, in 1947 am avut primul contact cu sportul, dar nu la kaiac-canoe ci la box. 2 ani m-am pregatit cu un mare maestru, Lucian Popescu, si cand mama mi-a vazut numele pe afisul unei gale a trebuit sa renunt. M-a asigurat ca daca vreau bataie, mi-o ofera zilnic.

R: Totusi, cand v-ati intalnit cu kaiacul?
OT: In primavara lui 1949, fiind pe malul lacului Floreasca am fost cucerit de alunecarea barcilor si asa am ajuns la clubul "Dor de duca", primul meu antrenor fiind Radu Spati.
R: Cand au aparut primele rezultate?
OT: Chiar in vara acelui an. Am avut locul III alaturi de primul meu partener de dublu, Jean Conrad, la Campionatul National de pe Herastrau.
R: Ce a urmat?
OT: In toamna lui 1949 am fost incorporat si am ajuns la C.C.A. (actual Steaua) sub indrumarea lui Pascu Dordea, antrenorul si arbitrul de mai tarziu. In 1950 am intrat in lotul care se pregatea pt. Festivalul Mondial
al Studentilor din 1953 avand doi antrenori cehi, iar baza de pregatire fiind la Snagov, in locul cunoscut sub numele de "serparie".
R: Ati avut o ascensiune rapida, ati fost dumneavoastra talentat sau care este explicatia?
OT: Realitatea era ca numarul de practicanti era extrem de redus, eu si alti cativa insemnand pionieratul in acest sport.
R: Am inteles si de la alti contemporani ai dvs. ca in acele timpuri era la moda "polisportivismul". Ce ne puteti spune?
OT: Adevarat si voi exemplifica. Pana in 1963 exista F.R.S.N., adica Federatia Romana de Sporturi Nautice care includea kaiac-canoe, canotaj si yachting, asa ca fiecare disciplina apela la oameni in functie de necesitati. Asa am ajuns ca in 1953 sa fiu yachtman, iar in 1955 sa am loc III la CN in 4 F.C. sub culorile C.S. Constructorul Bucuresti la canotaj. In anii 1954-1955 am participat la Campionatul National de mare fond de pe Dunare, cursa pe etape intre Calafat si Sulina. Se mergea in K2, barci de lemn grele si va imaginati cum aratau cei care reuseau sa parcurga tot traseul.
R: Doar atat?
OT: Pai ar mai fi si Spartachiada(Mama Daciadei) de Handbal la care am jucat in 1952 pentru C.S. Electrica Bucuresti, apoi din 1956-1962 am alergat la yachting pentru Electrica Bucuresti.
R: Cand v-ati intalnit cu arbitrajul?
OT: Incepand cu 1957 am arbitrat concursuri interne de kaiac-canoe si canotaj, iar in 1965 cand Romania a organizat Campionatele Europene de Seniori la Snagov, am sustinut examenul de arbitru international
facandu-mi debutul chiar atunci.
R: Care a fost evolutia dvs. in continuare, in domeniul arbitrajului?
OT: Am oficiat, de la inceput, ca arbitru de start, avand sansa ca un mare antrenor roman, Nicolae Navasart, un om polivalent si de o cultura deosebita, membru al comisiei tehnice a FIC, arbitru international, tot starter, sa primeasca atributii suplimentare si ne fie nevoit sa-si formeze un inlocuitor. Sansa a fost de partea mea, ultima sa prezenta la start a fost la JO 1068 Mexic, dupa care din 1972 am preluat stafeta ducand-o pana la 1996 la Altanta.
R: Sigur ca intre aceste 7 editii ale JO au mai fost si alte mari competiti.
OT: Evident, 5 Campionate Europene si 24 Campionate Mondiale de seniori, plus Campionatele Europene si Mondiale ale juniorilor.
R: Evenimente sportive deosebite intr-o viata de om. Sunt intamplari care v-au ramas in amintire?
OT: Mult de povestit. La negativ m-au marcat evenimentele tragice din 1972 la JO de la Munchen. Cu toate masurile de protectie luate de nemti, o grupare terorista a ocupat blocul in care stateau sportivii israelieni, i-au luat ostatici cerand pentru ei eliberarea a 400 de teroristi detinuti in Israel si, fiind refuzati, au trecut la uciderea unor ostatici. Blocul unde locuiau romanii era fata in fata cu cel ocupat asa ca sportivii nostru au fost cei mai apropiati de evenimente. S-a pus chiar problema, de catre CIO. sa se suspende JO, oricum pentru o zi competitiile olimpice nu s-au disputat. In alta ordine de idei, m-a intristat implicarea grava a politicului in miscarea olimpica, lucru care a condus la boicotarea JO 1980 - Moscova si Jo 1984 - Los Angeles. Din cauza unor ambitii politice, doua generatii de mari sportivi au ratat afirmarea olimpica.
R: Dar amintiri placute sau amuzante nu ne dezvaluiti?
OT: Sunt si din acestea foarte multe. In primul rand succesele baietilor si fetelor noastre la marile intreceri mondiale mi-au creeat un sentiment de mandrie, o bucurie greu de spus in cuvinte. Au fost si momente vesele. La o competitie din Franta, la Vichy, lacul era in vecinatatea unui hipodrom. Organizatorii concursului de kaiac-canoe, neavand pistol de start mi-au dat o pusca de vanatoare. La un moment dat, cand am dat un start, au tasnit din padocuri si caii care erau in asteptarea startului. In cateva momente eram cu o droaie de politisti pe mine pana s-au clarificat lucrurile. Va spun sincer ca nu mi-a ars de ras, abia dupa aceea. Tot asa, la un concurs in Canada, mi-au trimis la start un politist, cu pistolul din dotare, care la fiecare start ma inarma ca sa-mi fac treaba. Bineinteles ca trageam numai spre cer.
R: Ati cunoscut multe personalitati sportive de la noi si de afara. Ati fost impresionat de cineva?
OT: Sigur! Dintre antrenorii romani, Radu Hutan si Nae Navasart, primul pentru seriozitate si daruire, celalalt pentru felul in care s-a luptat sa introduca tehnica si aparatura moderna in concursurile de kaiac-canoe. Dintre antrenorii straini, antrenorul echipei de kaiac-canoe al Germaniei Democrate, pentru meticulozitatea si tenacitatea cu care-si organiza staful tehnic iar rezultatele s-au vazut. Este vorba de Dr. Doktor Zender. In privinta sportivilor i-am apreciat in mod special pe Potzaichin si Daba, pentru valoarea si rezultatele sportive de exceptie, cat si pentru modestia lor. Am spus in mod special, pentru ca absolut toti sportivii romani care au adus medalii Romaniei, incepand cu Mircea Anastasescu, Leon Rotman, Ismailciuc si Alexe, continuand cu Vernescu, Sciotnic, Nicoara, Haralambie, Serghei Covaliov si terminand cu Mitica Pricop si Florin Popescu, au ramas si vor ramane in sufletul meu.
R: Impresionante amintirile dvs., dar acum spre finalul discutiei, va rog sa ne spuneti cateva lucruri din activitatea desfasurata pe plan sportiv?
OT: Sigur ca nu puteam sta separata de activitatea interna, astfel din 1963 si pana in 2001 am fost membru in Biroul Federal, tot din 1963 pana in 1992 am fost presedintele Comisiei Municipale de Kaiac-Canoe Bucuresti.
R: Bine, dar in domeniul arbitrajului din tara, ce ati intreprins?
OT: In calitate de presedinte al Comisiei Municipale am urmarit sa formez, din randurile celor interesati, arbitri polivalenti, care si-au facut ucenicia la concursurile municipale de pe Herastrau. Am satisfactia ca majoritatea oficiaza si acum la concursurile nationale si internationale din tara. Am incercat sa modelez concursurile municipale si cele nationale dupa tiparul marilor regate, incepand cu tinuta si comportamentul sportivilor, cu respectarea stricta a regulamentului si nu in ultimul rand cu tinuta si aspectul arbitrilor. Legat de arbitri internationali, trebuie sa stiti ca de la afirmarea noastra in lume, la fiecare editie de JO si Campionat Mondial, am fost reprezentati de 2 sau 3 oficiali internationali. In prezent avem 2 arbitri internationali, dar in fiecare an federatia propune un singur arbitru. De ce? Nu ne cade bine sa avem 2 reprezentanti acolo? Mare pacat! Mai ales acum cand acolo se patrunde foarte greu. La nivelul inaintat de varsta al actualei comisii de arbitri ai FIC, la cunostintele si experienta celor 2 romani, acestia ar putea oficia mult timp de aici inainte.
R: Va rog sa detaliati putin referitor la arbitri si regulament.
OT: Am insistat foarte mult la tinuta arbitrilor, in sensul ca am pretins sacou inchis la culoare, camasa alba, cravata, pantalon gri, pantofi negri. Multa vreme s-a respectat aceasta cerinta, apoi, incet incet a disparut, iar azi dac mergeti la un concurs national va va fi greu sa separati arbitri de antrenori, toti in treninguri sau tricouri, ca sa nu va mai spun ca pe timp ploios, arbitri arata ca pescarii sau ca angajatii REBU. In privinta regulamentului, acesta se prelucra cu antrenorii anual, iar in privinta conditiilor de concurs, va spun ca de la inceputul anilor 60 la start existau pontoane pentru alinierea barcilor dar cu trecerea anilor acest obicei a disparut, instalandu-se "Las ca merge si fara". Bine ca in ultima vreme federatia a cumparat 2 linii moderne de start, dar cred ca e cam tarziu, la noi la regate numai vine nimeni. Inainte, indiferent de conditiile de concurs veneau strainii sa ia lectii.
R: Daca, in final, mai aveti ceva de spus...
OT: Sunt multe de spus, nu poti rezuma o viata de om in cateva randuri. Am o strangere de inima cand vad ca o federatie atat de bogata in medalii, nu este in stare sa-si organizeze o aniversare(vezi canotajul), nu-si popularizeaza fostele valori, mai mare rusine ca la aparitia unor foste glorii, la Snagov sau la Bascov, acestea sa treaca neobservate. Ca nu-i cunosc juniorii, mai treaca-mearga, dar am vazut componenti ai lotului olimpic care nici nu se sinchiseau, de fapt ce sa mai spun eu, cititi blogurile si veti vedea parerile actualilor olimpici despre cei care au fost. Consider ca o mare parte din vina o are federatia care ar trebui sa editeze afise explicative cu fostele glorii ale kaiacului si canoei, sportivi si antrenori. Ar trebui sa se ia exemplul Orsovei, unde exista un mare respect pentru fostii sportivi si unde sala de sport este plina cu afise cu mari sportivi, nu numai din cei formati acolo. Nu stiu daca in birourile de la federatie exista materiale de popularizare al fostilor mari sportivi.
R: Domnule Tomiuc va multumesc pentru rabdare si pentru timpul acordat dar nu pot inchei fara o ultima intrebare: Ca om de sport, care a reprezentat tara la multe competitii, stiu ca ati fost recompensat cu niste distinctii nationale. Stiu ca sunteti un om modest dar pana la urma este un merit al dvs.
OT: Da, in anul 2004, alaturi de mari personalitati din lumea sportului romanesc, am fost si eu distins cu "Meritul Sportiv clasa a II-a". Sunt mandru pentru asta dar sunt trist ca la nivelul FRKC sunt tratat cu indiferenta. Va multumesc si nu pot sa inchei fara un gand bun si urarile mele de succes tutoror antrenorilor, tehnicienilor si in primul rand truditorilor din barci.
A consemnat pentru "kaiac-canoeromania.blogspot.ro" Marian Ionita.